09 nov.

„Maia Sandu este un pericol pentru integritatea Republicii Moldova”

Maia Sandu și partidul său au încercat să îi priveze pe cetățenii moldoveni din regiunea separatistă Transnistria de dreptul lor de a vota, iar în acest fel cauzează instabilitate și riscă să provoace un război civil. În fapt, opoziția anti-Dodon (inclusiv Maia Sandu) a încercat să prevină o fraudare a alegerilor prin așa-numitul „vot cu autbuzul”, în condițiile în care recentul interes al cetățenilor din stânga Nistrului pentru procesul electoral pare fi rezultatul unei înțelegeri dintre Igor Dodon și regimul separatist, obiectivul final fiind federalizarea Republicii Moldova.

ȘTIRI: Reniță: Discriminarea cetățenilor din stânga Nistrului este o provocare a PAS, care a fost gândită cu mult timp în urmă

«Discriminarea cetățenilor din stânga Nistrului este o provocare a PAS, care a fost gândită cu mult timp în urmă. Astăzi, în ziua alegerilor, aceste acțiuni au ajuns la un final logic, iar acest final are trei aspecte. Opinia a fost expusă de către jurnalistul Valeriu Reniță, într-un editorial publicat pe canalul său de Telegram. Potrivit jurnalistului, primul aspect constă într-o confruntare deschisă între PAS și locuitorii din stânga Nistrului, cu scopul de a-i convinge să renunțe la dreptul său constituțional de a vota. Cel de-al doilea aspect presupune o mobilizare a electoratului PAS sub lozinca “Voturile au fost furate!”. Acest lucru se face prin intermediul rețelelor de socializare, dar și cu ajutorul posturilor de televiziune, care pe parcursul zilei de astăzi transmit această idee. Cel de-al treilea aspect este un semnal pentru începutul protestelor, care de asemenea este transmis prin intermediul posturilor TV, în ediții speciale în cadrul cărora speaker-ii vorbesc despre scenariul unei „revoluții colorate” și deschis amenință alegătorii, că dacă va fi reales actualul președinte, atunci Republica Moldova nu va primi nici un cent din Vest, iar regimul liberalizat de vize va fi anulat. Aceste acțiuni, îndreptate împotriva propriilor cetățeni sunt periculoase, deoarece PAS discriminează locuitorii din stânga Nistrului și, astfel, ne îndepărtează de la rezolvarea conflictului transnistrean, spune Reniță. „Este clar că PAS acționează astfel pentru că membrii formațiunii sunt convinși că după „revoluția colorată” ei vor conduce țara și ei, cu susținere din exterior, vor decide cine are dreptate și cine se face vinovat”, conchide Reniță».

Pentru PAS, moldovenii din Transnistria NU sunt oameni. Vezi acțiunile ILEGALE ale echipei Maiei Sandu

Breakingnews.md: Igor Dodon: Nu trebuie să-i numim pe moldovenii, care locuiesc în Transnistria și Găgăuzia – “separatiști”, așa cum face Maia Sandu și PAS

Declarațiile deputaților Maiei Sandu despre “separatiștii” din stânga Nistrului pot duce la dezlegarea unui nou conflict în regiune, așa cum s-a întâmplat în anii 90. Atenționarea vine din partea președintelui țării, Igor Dodon, care a cerut ca procurorii să investigheze persoanele, care au blocat accesul moldovenilor din regiunea transnistreană la secțiile de vot. „Cetățenii Republicii Moldova nu trebuie împărțiți pe naționalități și să-i numim separatiști pe cetățenii care locuiesc în Transnistria și Găgăuzia, așa cum face Maia Sandu și membrii partidului său. Și noi am văzut asta două zile în urmă. Cu așa declarații Maia Sandu poate aduce țara la un nou conflict ca în 90. Vreți destabilizare în țară? Eu cer Procuratura să se ocupe de cei care au blocat cetățenii care voiau să voteze la alegeri, dacă este necesar să deschidă dosare penale, inclusiv pe deputați din parlament, vicepreședinți de Parlament. Este un precedent periculos. Trebuie deschise dosare penale așa cum s-a făcut 10-15 ani în urmă când Transnistria a blocat accesul la secțiile noastre de votare”, a declarat Dodon în cadrul unui briefing de presă. Amintim că în data de 1 noiembrie, când în Republica Moldova s-a desfășurat primul tur al alegerilor prezidențiale, deputații PAS, în frunte cu Igor Grosu, au blocat accesul locuitorilor din stânga Nistrului la secțiile de vot. „Ei sunt SEPARATIȘTI!”, exclama deputatul PAS, Igor Grosu.

SURSE: Igor Dodon, Valeriu Reniţă
AFILIERE POLITICĂ:PSRM
DATA APARIŢIEI:1-3 noiembrie
PUBLIC ŢINTĂ:Electoratul lui Igor Dodon pentru mobilizare
AMPLIFICARE:Primul în Moldova, NTV, Accent TV, Politics.md, Telegraph.md, KP.md, Breakingnews.md,
CUI SERVEŞTE:Igor Dodon, PSRM
NARAŢIUNE CHEIE:Maia Sandu este un pericol pentru integritatea Republicii Moldova

NARAȚIUNI: 1. PAS şi liderul formațiunii, Maia Sandu, discriminează cetățenii din stânga Nistrului și îi privează de dreptul la vot. 2. PAS provoacă instabilitate iar acţiunile sale pot duce la un nou conflict în regiune, aşa cum s-a întâmplat în 92. 3. Maia Sandu îndepărtează Republica Moldova de reglementarea conflictului transnistrean. 4. Maia Sandu pregăteşte o revoluţie colorată. 5. Războiul din 1992 a fost declanşat de „nazişti” precum Maia Sandu şi PAS. 6. Transnistria şi Găgăuzia nu sunt regiuni secesioniste. 7. Igor Dodon apară interesele cetăţenilor din stânga Nistrului.

CONTEXT:  La alegerile prezidenţiale din R. Moldova, pentru locuitorii din stâna Nistrului au fost organizate un număr mare de secţii de vot – 42, deschise în localităţi de pe malul drept. Acest lucru a fost criticat de opoziţie, dar şi de autorităţile locale, deoarece la scrutinele precedente, din 2016 şi 2019, a fost constatată fraudarea alegerilor în aceste secţii, prin transportarea organizată, masivă a cetăţenilor din regiunea transnistreană la vot, contra unor sume de bani. La alegerile prezidenţiale din 1 noiembrie 2020, la fel ca şi la cele din 2016,  cetăţenii care au votat la aceste secţii, l-au ales masiv pe Igor Dodon.

Cetăţenii din stânga Nistrului nu sunt informaţi despre procesele politice din R. Moldova, iar actorii politici de la Chişinău nu-şi pot desfăşura campaniile electorale în această regiune. De altfel, până la scrutinele din 2016 şi 2019, cetăţenii moldoveni din regiunea transnistreană nu au manifestat niciodată un interes atât de mare pentru alegerile din R. Moldova, deşi erau organizate secţii de vot pentru aceştia. Mai mult, anterior, regimul de la Tiraspol a zădărnicit de fiecare dată participarea la vot a celor interesaţi sincer de procesele politice din R. Moldova.

Din luna martie, odată cu declanşarea pandemiei de COVID-19, regimul de la Tiraspol a îngrădit circulaţia populaţiei din această regiune. Invocând situația epidemiologică, Tiraspolul a prelungit restricţiile până la 1 decembrie. În urma unor discuţii dintre Igor Dodon şi liderul separatist Vadim Krasnoselski, Tiraspolul a permis ridicarea acestei restricţii pentru o singură zi – 1 noiembrie, data alegerilor prezidenţiale din R. Moldova.

Partidele din opoziţie au chemat la supravegherea procesului în ziua votului, pentru a împiedica fraudele electorale prin așa-numitul „vot cu autobuzul”.

Autorităţile au interzis, în ziua votului, circulaţia transportului cu o capacitate mai mare de 8 persoane, pentru prevenirea transportării organizate la vot. Însă, de data aceasta, transnistrenii au fost aduşi cu autoturisme

La cele 42 de secţii au votat în acest scrutin 14.700 de cetăţeni. Totodată, în premieră, în aceste alegeri au participat şi deţinuţii din două penitenciare din Bender.

Implicarea transnistrenilor în procesul electoral din R. Moldova este un fenomen recent, folosit de regimul Plahotniuc în 2016 pentru a-l ajuta pe Igor Dodon să câştige alegerile prezidenţiale, iar în 2019 pentru a câştiga alegerile parlamentare în circumscripţia 48 din stânga Nistrului.

Totodată, acest  procedeu poate fi o testare privind implicarea şi pe viitor a regiunii secesioniste în procesele  electorale din R. Moldova, în perspectiva federalizării statului, un plan al Kremlinului pe care acesta încearcă să-l promoveze încă de la venirea la putere a lui Putin. Iar unii analişti politici cred că principala misiune a lui Igor Dodon ca agent al Rusiei este federalizarea Republicii Moldova. De altfel, după cum reiese din imaginile video de la negocierile dintre Dodon şi Plahotniuc din vara lui 2019, înainte de căderea regimului lui Plahotniuc, cei doi ar fi discutat despre federalizarea R. Moldova, idee promovată cu denumirea de statut special al regiunii transnistrene.

Igor Dodon încearcă să se poziţioneze ca un apărător al drepturilor cetăţenilor din regiunea transnistreană, pe când, de fapt, el are nevoie doar de votul acestora. În realitate, Igor Dodon pledează pentru federalizarea Republicii Moldova, aşa cum îşi doreşte Kremlinul. El nu recunoaşte că războiul din 1992 a fost declanşat de Federaţia Rusă, iar una din primele sale acţiuni când a devenit preşedinte a fost să depună flori la monumentul de la Bender al cazacilor care au luptat împotriva Republicii Moldova şi a declarat că Moldova trebuie să ceară scuze Transnistriei pentru războiul din 1992.  

OBIECTIV: Acoperirea fraudei electorale prin discreditarea liderei PAS Maia Sandu. Acreditarea ideii că Igor Dodon este interesat de drepturile cetăţenilor din regiunea transnistreană.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Au fost publicate numeroase secvenţe video în care este demonstrată tentativa de fraudare a alegerilor prin transportarea organizată a cetăţenilor din regiunea transnistreană şi cumpărarea votului. Observatorii electorali, reprezentanţii partidelor politice, presa de la Chişinău au relatat despre numeroase maşini care au făcut rânduri în preajma secţiilor de votare deschise pentru transnistreni la Varniţa, Rezina, Copanca, Hagimus, Sănătăuca, Criuleni, Cocieri, Doroţcaia. Misiunea de observare a alegerilor Promo-Lex a semnalat cazuri în care alegătorii din regiunea transnistreană ar fi fost aduşi cu autobuzele până la podul de la Nistru, după care aceştia s-au deplasat către secţiile de votare pe jos sau cu maşinile. Potrivit observatorilor, la Căuşeni, votanţii au întrebat membrii biroului electoral de unde pot lua banii pentru vot.

SÂMBURE DE ADEVĂR: Locuitorii din satele unde au fost deschise secţii pentru cetăţenii din regiunea transnistreană, foşti combatanţi ai războiului din 1992, deputaţi, reprezentanţi ai concurenţilor electorali au încercat să prevină transportarea organizată la vot la secţiile deschise pentru transnistreni şi au blocat circulaţia unor maşini.

CUI ÎI SERVESC NARAȚIUNILE: Aceste naraţiuni îi servesc lui Igor Dodon, candidat la alegerile prezidenţiale, calificat în turul doi al scrutinului, votat masiv de alegătorii din stânga Nistrului.  

REACȚII OFICIALE: Igor Grosu, deputat PAS:Am avut onoarea să apăr localnicii și legea. Dodon minciunosul își bate joc de toți oamenii – îi împarte, îi dușmănește și după aceea îi pune în situații de conflict. Mă bucur că am fost acolo pentru a evita situații în care cetățenii aceluiași stat să fie umiliți și mituiți de Dodon. Legea interzice transportarea organizată a alegătorilor, precum și coruperea prin cumpărarea votului. Este obligația poliției să oprească încălcarea legii. O să-i las aici lui Dodon o probă, cum sunt umiliți cetățenii noștri”. 

Mariana Vasilache

Fake news, dezinformare, kompromat și discurs instigator la ură în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din Republica Moldova.
Un proiect susținut de Ambasada Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova
01 nov.

„Andrei Năstase incită la război civil”

Andrei Năstase incită la război civil atunci când îi cheamă pe „bărbații în putere” în preajma secțiilor de votare organizate pentru cetățenii din Transnistria. Narațiunea tratează în ton alarmist apelul real lansat de candidatul la președinție, care a afirmat că vrea să prevină o fraudă electorală masivă.

ȘTIRE: “Apelul la mobilizare” al lui Năstase este o incitare la război civil – Experți
[…] Mai mulți experți pe care Sputnik Moldova i-a solicitat să comenteze apelul liderului PPDA, Andrei Năstase, privind mobilizarea „bărbaților în putere” ca să meargă în preajma „celor 42 de secții de votare” unde urmează să voteze la 1 noiembrie cetățenii moldoveni din regiunea transnistreană [afirmă că apelul] constituie o infracțiune.

„Transnistria este o parte a Moldovei și majoritatea cetățenilor de acolo sunt cetățeni ai Republicii Moldova. Este o limitare a drepturilor oamenilor. Cum poți să chemi ca ei să nu fie admiși la vot? Apelul conține în sine o componentă a infracțiunii”, a declarat general de poliție în rezervă Boris Muravschi.

În același timp, politologul Boris Șapovalov afirmă că apelul liderului PPDA este o chemare la război civil.

„Acesta este un apel la război civil cu propriul popor, cu o parte a propriului popor. Asta pentru că în regiunea transnistreană locuiesc oficial 340 de mii de cetățeni ai Republicii Moldova. Și aceasta nu este toată populația regiunii, care oricum este populația noastră, eu mă refer la transnistrenii care au acte de identitate moldovenești. Nici nu miroase a valori europene, democrație, despre care vorbesc acești lideri: Sandu, Năstase și alți lideri ai partidelor de dreapta. Ce fel de toleranță, ce fel de respect față de proprii conaționali, când se încercă să fie lipsiți de dreptul la vot și, în general, de dreptul de a participa la viața social-politică a țării? În felul acesta Moldova renunță la ei de bună voie”, a afirmat politologul Boris Șapovalov pentru Sputnik Moldova.”

SURSE:Sputnik.md
AFILIERE POLITICĂ:Kremlin
DATA APARIȚIEI:28 – 10
PUBLIC ȚINTĂ:Electoratul filo-rus, statalist, acea parte a publicului speriată de ideea de instabilitate, cei care încă își mai amintesc trauma războiului din Transnistria și vor să evite o repetare a acesteia
AMPLIFICARE:Moldova Suverană, agregatoare
CUI SERVEȘTE:Igor Dodon, PSRM
NARAȚIUNE CHEIE:Andrei Năstase incită la război civil

NARAȚIUNI: 1. Andrei Năstase incită la război civil. 2. Opoziția de dreapta vrea să îi priveze de dreptul de vot pe locuitorii Transnistriei, pe care nu îi consider cetățeni cu drepturi egale ai Republicii Moldova. 3. Opoziția încurajează separatismul. 4. Opoziția arată că, de fapt, nu crede în sistemul de valori europene și în drepturile și libertățile pe care afirmă că le apără. 5. Nu se pune problema fraudării scrutinului cu ajutorul voturilor din Transnistria.

CONTEXT/ETOS LOCAL: 1. Din punct de vedere electoral. Comisia Electorală Centrală din Republica Moldova a decis să deschidă, pentru cetățenii din stânga Nistrului, 42 de secții de votare – toate în zona controlată de autoritățile de la Chișinău – cu 12 mai mult decât la alegerile precedente. Atât la prezidențialele din 2016 cât și la legislativele din 2019 au fost suspiciuni puternice privind o încercare de fraudare a votului cu ajutorul alegătorilor transportați cu autobuzul din Transnistria, plătiți să voteze un anume candidat (în 2016, Igor Dodon). Andrei Năstase a fost unul dintre liderii opoziției care, la actualele alegeri, s-a arătat îngrijorat că eforturile de fraudare a votului cu alegători din Transnistria se vor intensifica anul acesta și a fost, deja, ținta unei narațiuni potrivit căreia va încerca să îi priveze de dreptul la vot pe alegătorii din stânga Nistrului. Acest interes masiv pentru vot în Transnistria este bizar și dacă ținem cont de politicile separatiste ale autorităților regiunii, care întotdeauna au căutat să descurajeze o apropiere politică față de Chișinău, ceea ce înseamnă inclusiv descurajarea participării la vot.

2. Din punct de vedere al procesului de pace în Transnistria. Igor Dodon este prezentat de câțiva ani, de organizații media care îi sunt favorabile, drept politicianul capabil să rezolve disputa din Transnistria și să negocieze o reglementare a acestui conflict înghețat de aproape 3 decenii – pentru că ar avea încrederea celor din stânga Nistrului. Pe de altă parte, opoziția și Occidentul sunt acuzate că nu ar fi interesate de reglementarea conflictului, ba chiar că ar sabota-o: la mijlocul lunii octombrie, chiar ministrul de externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, a încercat să acrediteze ideea că Statele Unite sunt dispuse să submineze reglementarea conflictului din Transnistria doar pentru a-și impune favoriții la Chișinău.

3. Context istoric. În contextul procesului de renaștere națională a populației majoritare din RSSM, la sfârșitul anilor ’90 au apărut suspiciuni și o reacție de rezistență în zona populațiilor minoritare și a filo-sovieticilor. Tensiunile de atunci – alimentate din plin de Moscova și grupurile conservatoare sovietice – au fost amplificate și de anumite discursuri mai radicale dinspre zona comunității românești; unul dintre cei care s-au aflat atunci în prima ­­­­linie a acestor incitări a fost politicianul Iurie Roșca, pe atunci considerat un exponent al românismului, în prezent prieten și promotor al ideologului lui Vladimir Putin, Alexandr Dughin, și adept al teoriilor conspirațiilor legate de 5 G. Discursurile care pot aminti de cele din perioada anilor ’90 sau sunt asociate cu acestea, cum e cazul apelului lui Andrei Năstase, pot, așadar, duce la anumite suspiciuni.

OBIECTIV: Preîntâmpinarea acuzațiilor de fraudă cu autobuzul, discreditarea unuia dintre cei mai vocali reprezentanți ai opoziției pro-europene (și a opoziției în întregul său), mobilizarea electoratului suveranist, a celui filo-rus și a celui care caută stabilitate și este speriat de ideea unui război.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Andrei Năstase s-a referit strict la prevenirea unei fraude electorale; apelul său nu a fost îndreptat împotriva vreunei comunități etnice, politice, religioase, etc. ci a insistat tocmai pe apărarea democrației, în contextul în care există precedente ale votului cu autobuzul din Transnistria; mai mult, chiar în ziua alegerilor au apărut numeroase informații că fenomenul are loc, așa cum se temeau cei care au avertizat, astfel încât temerile s-au dovedit a fi întemeiate. Nici Andrei Năstase, nici alți lideri ai opoziției, nu s-au pronunțat vreodată împotriva dreptului la vot al cetățenilor moldoveni din Transnistria sau împotriva reglementării conflictului de acolo. Conflictul din Transnistria a fost generat de separarea acestui teritoriu al Republicii Moldova și de eforturile Chișinăului de a menține integritatea teritorială. Însăși ideea unui război civil lansat pentru a menține separarea este absurdă și contrară întregului discurs rostit de toți politicienii Republicii Moldova în ultimii 30 de ani.

SÂMBURE DE ADEVĂR: Andrei Năstase a lansat, într-adevăr, un „Apel la mobilizare” pentru „toți bărbații în putere ai acestei țări care se simt în stare și sunt pregătiți să meargă alături de noi în zona celor 42 de secții de votare”.

CUI ÎI SERVESC NARAȚIUNILE: Lui Igor Dodon, PSRM.

Cătălin Gomboș

Fake news, dezinformare, kompromat și discurs instigator la ură în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din Republica Moldova.
Un proiect susținut de Ambasada Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova
25 oct.

„Republica Moldova este un stat multinațional care face parte din «Lumea rusă»”

Partidul Politic Moldovenesc “Ai Noştri/Наши”, nou lansat la Chișinău, își propune să promoveze patriotismul, limba rusă și reprezentarea transnistrenilor în Parlamentul Republicii Moldova. Reprezentanţii grupului dezaprobă predarea istoriei românilor în școli și promovarea tricolorului românesc. De asemenea, consideră că limba rusă trebuie să fie a doua limbă de stat.

ȘTIRE:  Partidul Politic Moldovenesc „Ai noștri”, nou pe scena politică
„Partidul Politic Moldovenesc „Ai noștri” își propune să scoată „din hibernare” poporul multinațional al Moldovei și să-l aducă la alegeri. Inclusiv pe transnistreni și găgăuzi, la alegerile parlamentare.  Liderul grupului de inițiativă Mihail Ahremțev condamnă „genocidului etnic asupra etniilor din Moldova”, dezaprobă predarea istoriei românilor în școli și promovarea tricolorului românesc. De asemenea, consideră că limba rusă trebuie să fie a doua limbă de stat.

Vadim Barinov, locuitor al orașului Bender, a venit cu un mesaj către locuitorii regiunii transnistrene, spunând că Partidul Politic Moldovenesc „Ai noștri” va deveni vocea transnistrenilor. Prin intermediul partidului, transnistrenii vor obține posibilitatea să influențeze politica moldovenească, totodată să promoveze interesele celor de peste Nistru în Parlamentul Republicii Moldova.

Anastasia Filipașcu, activistă civică, a menționat că în școli se studiază istoria românilor, „românii fiind una din etniile minoritare”, spune ea. Tânăra se întreabă de ce nu se învață istoria altor minorități din țară. Se închid școlile în limba rusă. Se închid grupele la universitate de limba rusă dacă nu se adună suficienți studenți. Nu se traduc legile și alte acte în limba rusă.”

SURSE: „Ai noștri”, Primul în Moldova
AFILIERE POLITICĂ: Pro-Transnistria, pro-Kremlin, servește indirect interesele PSRM și ale lui Igor Dodon
DATA APARIȚIEI:20 octombrie
PUBLIC ȚINTĂ:Electoratul moldovenist, filo-rus, soviet-nostalgic, pro-transnistrean care nu susține PSRM-ul lui Igor Dodod și ar putea opta pentru competitori ai acestuia
AMPLIFICARE:Presa mainstream, agregatoare, rețele de socializare
CUI SERVEȘTE:PSRM
NARAȚIUNE CHEIE:Republica Moldova e un stat multinațional care face parte din „Lumea rusă”

NARAȚIUNI:  1. Republica Moldova este un stat multinațional. 2. Republica Moldova face parte din „Lumea rusă”. 3. Moldovenii nu sunt români. 4. Românii sunt una din etniile minoritare în Republica Moldova. 5. Popoarele „conlocuitoare” din Republica Moldova sunt marginalizate.

CONTEXT: 1. Electoral: denumirea partidului “Ai Noştri/Наши”  face trimitere/se suprapune cu denumirea  formaţiunii condusă de Renato Usatîi – Partidul Nostru/Наша Партия, ceea ce poate păcăli electoratul acestui partid la vot. Metoda a mai fost folosită cu puţin timp înainte de alegerile parlamentare din 2014, a fost lansat un partid care fura identitatea Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) – Partidul Comunist Reformator din Moldova (PCR), care la alegerile din 2014 a  acumulat 4,95%, fiindu-i necesar încă 1,05% ca să acceadă în Parlament.

2. Identitar: Republica Moldova se confruntă pe peste trei decenii cu probleme ce ţin de identitate. Republica Moldova este succesoarea RSS Moldoveneşti, care a făcut parte,  mai mult de jumătate de secol, din Uniunea Sovietică. Statul sovietic a urmărit aici, prin diferite metode, edificarea unei naţiuni şi a unei identităţi a moldovenilor aparte, diferită de cea românească din care face parte istoric şi identitar. Totodată, pe acest teritoriu au fost aduşi reprezentanţi ai altor etnii – ruşi, ucraineni, bulgari, găgăuzi (o politică moştenită de URSS de pe timpul Imperiului Rus). Concomitent, a fost promovată deznaţionalizarea şi rusificarea agresivă a „moldovenilor”, inclusiv prin teroare, represiuni, colectivizare, industrializare, şcoală, cultură etc. Republica Moldova, chiar şi după declararea independenţei faţă de URSS în 1991 (inclusiv pe fundalul mişcării de renaştere naţională), a rămas în mare parte un construct sovietic, iar ideea de „moldovenism” distinct faţă de „românism” este reînviată, menţinută şi promovată de partide politice pentru a accede şi pentru a se menţine la putere (Partidul Democrat Agrar în 1994, Partidul Comuniştilor în 2001, Partidul Socialiştilor în prezent). Autorităţile comuniste au adoptat chiar şi o Concepţie a politicii naţionale în Republica Moldova, potrivit căreia „moldovenii sunt naţionalitatea fondatoare a statului, iar împreună cu reprezentanţii altor etnii – ucrainenii, ruşii, găgăuzii, bulgarii, evreii, românii, beloruşii, rromii, polonezii şi alţii – constituie poporul Moldovei”. Documentul mai arată că pentru Moldova este caracteristic bilingvismul  moldo-rus.

3. Legat de procesul de pace din Transnistria: Secesionismul în Transnistria – moștenitoare a RASSM, rampa de lansare a revendicărilor sovietice pentru teritoriul dintre Prut și Nistru, dar și a ideologiei moldoveniste – a apărut în contextul renașterii naționale din Republica Moldova, când devenise clară identitatea românească a populației majoritate. Transnistria a rămas un bastion al Federației Ruse care își asumă moștenirea sovietică, iar planurile integrării sale într-o Republică federală în care să aibă drept de veto sunt promovate de ani de zile de Moscova, care în acest fel își va păstra pe termen nedefinit influența asupra întregului teritoriu al Republicii Moldova; este soluția ideală din punctul de vedere al Rusiei, care a văzut în repetate rânduri cum poate crește curentul pro-european în Republica Moldova, ceea ce duce la pierderea influenței sale.

OBIECTIV: 1. Electoral: fragmentarea electoratului lui Renato Usatîi, văzut ca principala amenințare pentru Igor Dodon în zona electoratului de stânga/suveranist/pro-rus. 2. Identitar: subminarea identităţii româneşti în Republica Moldova, promovarea limbii ruse ca a doua limbă oficială, reprezentarea transnistrenilor în Parlamentul Republicii Moldova. 3. Legat de procesul de pace din Transnistria: legitimizarea ideii că Transnistria și populația sa reprezintă o componentă a unui stat multinațional în care federalizarea ar reprezenta o soluție echitabilă.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Majoritatea populaţiei dintre Prut și Nistru a fost formată, încă de la cele mai vechi atestări medievale, din etnici români/moldoveni; există minorități, însă imaginea de ansamblu a populației este una relativ omogenă, nefiind similară cu cea a unui stat multi-național gen Elveția. De altfel, ultimul recensământ, realizat în 2014, arată că mai puţin de 20% din populaţie este de altă etnie. S-au declarat ucraineni 6,6%, ruşi – 4,1%, găgăuzi 4,6%, bulgari – 1,9%, romi – 0,3%, alte etnii – 0,5%. Respectiv, peste 80% la sută din populaţia Republica Moldova este constituită din români/moldoveni şi vorbeşte limba română. (peste 75 la sută din populaţie s-au declarat moldoveni şi 7%/români),

Totodată, limba rusă este vorbită de majoritatea populaţiei, nu este discriminată, este statuată în lege ca limbă de comunicare interetnică, există şcoli cu predare exclusivă în limba rusă, de asemenea, este predată în toate şcolile de limbă română. Mai mult, minorităţile etnice, nu doar ruşii, vorbesc şi studiază exclusiv în limba rusă. De asemenea, Registrul de stat al actelor juridice al Republica Moldova, Monitorul Oficial sunt traduse şi în limba rusă. https://www.legis.md/ 

CUI ÎI SERVESC NARAȚIUNILE: Kremlinului, populaţiei nostalgice după URSS, susţinătorilor curentului moldovenist.  

Mariana Vasilache

Fake news, dezinformare, kompromat și discurs instigator la ură în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din Republica Moldova.
Un proiect susținut de Ambasada Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova
25 oct.

Dezinformarea săptămânii: „Statele Unite subminează soluționarea conflictului din Transnistria pentru că vor să impună guvern pro-occidental la Chișinău”

Statele Unite vor să impună un guvern pro-occidental la Chișinău, iar pentru aceasta sunt dispuși să submineze stabilitatea Republicii Moldova, dinamitând atât o posibilă coaliție între socialiști și Maia Sandu, cât și reglementarea conflictului din Transnistria, unde Rusia ar fi dispusă să colaboreze cu Washingtonul. Acesta a fost mesajul lansat de 14 octombrie de către șeful diplomației de la Moscova într-un interviu dat mai multor publicații rusești. Într-un limbaj tare, pe alocuri grosolan, Serghei Lavrov a afirmat că Occidentul vrea să creeze un „abces în spațiul post-sovietic”, arătând cu degetul spre SUA și UE pentru situațiile tensionate din Belarus și Kîrghizstan.

Ministrul rus de Externe a cautat să acrediteze ideea că Statele Unite vor să influențeze rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, dar și că, în încercarea de a impune la putere forțe pro-occidentale, Washingtonul subminează procesul de pace în regiunea separatistă transnistreană.

Narațiunea lui Lavrov este în concordanță cu politica Moscovei, potrivit căreia Occidentul se amestecă în treburile interne ale Republicii Moldova și, in extenso, în spațiul ex-sovietic (considerat în continuare zonă de influență a Rusiei).

Lavrov spune explicit că SUA caută să influențeze rezultatul alegerilor din Republica Moldova și reia retorică sovietică de lemn cu „neamestecul în treburile interne” ale statului din partea străinilor

Chiar dacă dosarul transnistrean stagnează de peste 28 de ani, în principal din cauza poziției ruse pe acest dosar, Lavrov a arătat și o aparentă disponibilitate de negociere.

Fenta Kremlinului

În ciuda acestei poziții aparent înclinată spre negocieri, Lavrov acuză Occidentul/SUA că subminează stabilitatea Republicii Moldova, împiedică o coaliție PAS – PSRM, dar și un eventual proces de pace în Transnistria, unde Rusia vrea reglementare.

Moscova păstrează circa 1.500 – 2.000 de soldați în regiunea transnistreană, împărțiți în așa-numiții pacificatori și Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), cu misiunea de a păzi depozitele de la Cobasna pline cu muniție încă din vremea URSS. Aceste trupe sunt încadrate în Armata rusă regulată, în cadrul Districtului de Vest ce se subordonează centrului de comandă de la Sankt-Petersburg. Una dintre misiunile acestuia este și să supravegheze regiunea Odesa și accesul la Marea Neagră.

Dezinformarea lansată de Lavrov se încadrează în narațiunea potrivt căreia Occidentul caută să destabilizeze și să controleze statele din fostul spațiu sovietic prin „revoluții colorate” sau tentative de fraudare a alegerilor (în Republica Moldova se folosește, alternativ sau simultan, și România). Pe lângă numeroase utilizări în trecut – legate de Federația Rusă, Ucraina în 2013, Republica Moldova în 2009  – a fost reluată în 2020 în cazul Belarusului, iar acum în cel al Republicii Moldova.

Narațiunea este recirculată frecvent, dată fiind ponderea pe care o are pe piață mass-media rusească, care o promovează. Republica Moldova nu este străină de acest fenomen, în special din cauza slabei securități a spațiului informațional, dominat de mass-media rusă și rezilienței scăzute a populației la propaganda Kremlinului, în marea ei majoritate vorbitoare de limbă rusă.

Operațiunea „votanți din Transnistria”

În contextul campaniei electorale de la Chișinău, au fost ridicate semne de întrebare cu privire la o posibilă tentativă de fraudare a rezultatului cu ajutorul alegătorilor din Transnistria, în condițiile în care regiunea separatistă este ferm pro-rusă, la fel ca și președintele Igor Dodon.

În scrutinele anterioare, atât prezidențialele din noiembrie 2016, cât și în parlamentarele din februarie 2019, au existat suspiciuni cu privire la transnistrenii aduși cu autobuzul să voteze în mod organizat pentru un anumit concurent sau partid.

În condițiile în care regiunea este separată de trei decenii de Republica Moldova, iar o parte a populației care s-a arătat interesată de apartenența la aceasta, procesul politic de peste Prut a fost întotdeauna ținta autorităților separatiste. Dacă până în 2016 s-a mers pe propagandă, corupția a dus jocul politic viciat la un alt nivel.

În același timp, regimul secesionist de la Tiraspol a încercat întotdeauna să pună piedici oricăror manifestări privind apartenența cetățenilor din stânga Nistrului la Republica Moldova.

Experții de la Chișinău consideră că numărul real al celor care vin la vot în cadrul scrutinelor din Republica Moldova din propria conștiință și atitudine civică este de doar câteva mii. Cu toate acestea, la ultimele două scrutinuri s-au prezent 16.728  de alegători, iar la cel de-al doilea 37.177.

De menționat este că intervenția recentă a lui Lavrov a apărut la doar câeva zile după un interviu al ambasadorului SUA la Chișinău, Dereck Hogan. Mesajul central al interviului era că SUA își doresc alegeri corecte în Republica Moldova. Interviul lui Hogan a fost publicat în 11 octombrie de portalul bilingv Newsmaker.md care are, cu predilecție, ca public-țintă vorbitorii de limbă rusă din Republica Moldova.

De asemenea, subsecretarul de stat pentru afaceri politice al SUA, David Hale, i-a sunat în 9 octombrie atât pe președintele Igor Dodon, cât și pe fostul prim-ministru Maia Sandu pentru a discuta despre alegerile prezidențiale din 1 noiembrie. Hale a subliniat importanța unui proces electoral liber și echitabil, care să respecte voința poporului, inclusiv condiții de concurență echitabile pentru toți candidații, eliminarea sprijinului ilegal extern pentru campaniile politice și accesul imparțial la masă mass-media în conformitate cu legile Republicii Moldova.

În concluzie, obiectivul lui Lavrov pare a fi fost fost combaterea anticipată a oricăror posibile proteste generate de eventuale fraude în alegeri sau de un vot masiv în Transnistria. De asemenea, s-a urmărit mobilizarea simpatizanților proruși și stataliști, ambele categorii cu viziuni anti-occidentale.

Demontarea falsurilor

În privința alegațiilor sale, Lavrov nu se aduce nicio probă despre o eventuală implicare a SUA în alegerile din Republica Moldova.

Spațiul ex-sovietic este format din state independente, iar pretenția Moscovei ca acest spațiu să fie considerat sfera sa de influență încalcă legislația internațională. În plus, nu există vreun acord formal sau vreo înțelegere informală care să îi dea Federației Ruse vreun drept asupra acelui spațiu. Acest lucru ne amintește de logica Războiului Rece, a sferelor de influență și „dreptul” Rusiei de a opera în spatele Cortinei de Fier.

Mesajul lui Lavrov se construiește, ca orice dezinformare, pe un sâmbure de adevăr. În ceea ce privește subminarea stabilității Republicii Moldova prin blocarea unei alianțe PSRM – PAS, într-adevăr, cele două formațiuni au format pentru scurt timp o coaliție împotriva oligarhului Vlad Plahotniuc. În 14 iunie 2019, cabinetul Filip avea să cadă, iar Plahotniuc fugea din țară în aceeași zi.

Cu toate acestea, la numai câteva luni de la preluarea guvernării, PSRM a răsturnat PAS de la putere, atunci când guvernul Maia Sandu a decis să-și asume răspunderea pentru numirea unui Procuror General independent. Asta după ce PSRM trucase numirile anterioare în funcțiile cheie, acolo unde au fost puși ex-consilierii lui Igor Dodon (Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Informații și Securitate, etc.)

În ceea ce privește Transnistria, în cele aproape trei decenii scurse din 1992, Federația Rusă nu a transmis niciodată vreun semnal că este în mod real interesată de o reglementare a conflictului. Cu o singură excepție – a sprijinit o variantă care ar permite federalizarea Republicii Moldova. Scopul fiind oferirea unor pârghii esențiale care ar fi înclinat opțiunea fragilă Est-Vest înspre prima variantă.

Cum pozează Moscova din parte a conflictului în mediator

Deși a fost parte a conflictului și încă are forțe armate pe teritoriul Republicii Moldova, pe care refuză să le retragă în ciuda angajamentelor proprii și a presiunilor comunității internaționale, Rusia caută să se poziționeze ca un mediator onest (honest broker) al conflictului în cadrul formatului de negociere 5+2 existent.

Moscova susține ferm, însă, regimul separatist nerecunoscut de comunitatea internațională, contribuind, de pildă, la plata pensiilor și furnizând gaz gratuit Transnistriei, care nu a mai făcut plăți Grazpromului de 13 ani, datoria acumulată ajungând la șapte miliarde de dolari.

Mai mult, regiunea separatistă transnistreană este o platformă de contrabandă în regiune de care profită oameni de afaceri ruși apropiați Kremlinului (de exemplu Igor Ceaika, fiul fostului Procuror General al Rusiei, Yuri Ceaika).

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește opoziția americană față de varianta unei alianțe PSRM/PAS, SUA a participat în format tripartit SUA-UE-Rusia la negocierile pentru debarcarea oligarhului Vlad Plahotniuc și a guvernului său pe 14 iunie 2019, urmată de venirea la putere a acelei coaliții „împotriva firii”.

SUA s-au pronunțat constant în favoarea reformării Republicii Moldova și a orientării acesteia către democrațiile liberale cu economii de piață funcționale. De aceea, o preferință pentru forțele politice care își asumă un astfel de model este naturală, dar numai prin consens politic și votul populației în cadrul unor alegeri corecte.

Mădălin Necșuțu

Fake news, dezinformare, kompromat și discurs instigator la ură în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din Republica Moldova.
Un proiect susținut de Ambasada Canadei în România, Bulgaria și Republica Moldova
19 oct.

„Statele Unite subminează soluționarea conflictului din Transnistria pentru că vor să impună guvern pro-occidental la Chișinău”

LEAD: Statele Unite vor să impună un guvern pro-occidental la Chișinău, iar pentru aceasta sunt dispuși să submineze stabilitatea Republicii Moldova, dinamitând atât o posibilă coaliție între socialiști și Maia Sandu, cât și reglementarea conflictului din Transnistria, unde Rusia ar fi dispusă să colaboreze cu Washingtonul.

ȘTIRE: Lavrov: Occidentul încearcă să creeze un „abces în spațiul post-sovietic” din Moldova

Ministrul rus de externe caută să acrediteze ideea că Statele Unite vor să influențeze rezultatul alegerilor prezidențiale din Republica Moldova, dar și că în încercarea de a impune la putere forțe pro-occidentale, Washingtonul subminează procesul de pace în Transnistria

SURSE:Tass, Sputnik, Komsomolskaya Pravda, Moscow, Govoritmoskva.ru 
AFILIERE POLITICĂ: Kremlin
DATA APARIȚIEI: 14 octombrie 2020
PUBLIC ȚINTĂ:Media internațională, dar vorbitorii de limbă rusă
AMPLIFICARE:Presa rusă mainstream, preluare în media prorusă din R. Moldova, traducere și preluare în media din România (în special prin intermediul Agerpres)
CUI SERVEȘTE:Rusiei și forțelor politice proruse din Republica Moldova
NARAȚIUNE CHEIE:SUA subminează stabilitatea RM și pacea în Transnistria pentru a domina regiunea (în care, oricum, nu ar avea ce căuta).

NARAȚIUNE/NARAȚIUNI: 1. Occidentul se amestecă în treburile interne ale Republicii Moldova și, in extenso, în spațiul ex-sovietic (considerat în continuare zonă de influență a Rusiei). 2. SUA caută să influențeze rezultatul alegerilor din Republica Moldova. 3. Occidentul/SUA subminează stabilitatea RM (împiedică o coaliție PAS – PSRM) dar și un eventual proces de pace în Transnistria, unde Rusia vrea reglementare.  

CONTEXT/ETOS LOCAL: Narațiunea Occidentului care caută să destabilizeze și să își aducă sub control statele din fostul spațiu sovietic prin revoluții colorate sau tentative de fraudare a alegerilor (în Republica Moldova se folosește, alternativ sau simultan, și România) nu este nouă în regiune, fiind una dintre temele favorite ale Kremlinului; pe lângă numeroase utilizări în trecut – legate de Federația Rusă, Ucraina, Republica Moldova în 2009 etc. – a fost reluată în 2020 în cazul Belaursului, iar acum în cel al Republicii Moldova. Avantajul acestei narațiuni este că e extrem de vehiculată și extrem de cunoscută, dată fiind ponderea pe care o are pe piața mass-media rusească, care o promovează.

Pe de altă parte, în contextul campaniei electorale de la Chișinău, au fost ridicate semne de întrebare cu privire la o posibilă tentativă de fraudare a rezultatului cu ajutorul alegătorilor din Transnistria, în condițiile în care regiunea separatistă este ferm pro-rusă, la fel ca și președintele Igor Dodon; de altfel, și cu ocazia unor scrutine anterioare, atât în 2016 cât și în 2019, au existat suspiciuni cu privire la transnistreni, aduși cu autobuzul să voteze. În condițiile în care regiunea este separată de 3 decenii de Republica Moldova, iar acea parte a populației care s-a arătat interesată de apartenența la aceasta, procesul politic de peste Prut etc. a fost întotdeauna ținta autorităților separatiste care au încercat să pună piedici oricăror manifestări care sugerează apartenența la Chișinău, este bizar ca brusc transnistrenii să voteze în masă în alegerile din RM.

Interviul lui Lavrov a apărut la scurt timp după un interviu al ambasadorului SUA la Chișinău, Dereck Hogan, în care principalul mesaj este că SUA își doresc alegeri corecte în R. Moldova. Interviul lui Hogan a fost dat pe 11 octombrie pentru portalul Newsmaker care are, cu predilecție, ca public-țintă vorbitorii de limbă rusă din R. Moldova.

De asemenea, subsecretarul de stat pentru afaceri politice al SUA, David Hale, i-a sunat  pe 9 octombrie pe președintele R. Moldova, Igor Dodon, și cu fostul prim-ministru Maia Sandu pentru a discuta despre alegerile prezidențiale din 1 noiembrie în Moldova.

În apeluri separate, subsecretarul Hale a subliniat importanța unui proces electoral liber și echitabil care să respecte voința poporului, inclusiv condiții de concurență echitabile pentru toți candidații, eliminarea sprijinului ilegal extern pentru campaniile politice și accesul imparțial la masă mass-media în conformitate cu legile R. Moldova.

OBIECTIV: Combaterea, din timp, a oricăror posibile proteste generate de eventuale fraude în alegeri sau de un vot excesiv în Transnistria. Mobilizarea simpatizanților proruși și stataliștii, ambele categorii cu viziuni anti-occidentale.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Nu se aduce nicio probă despre o eventuală implicare a SUA în alegerile din Republica Moldova. Spațiul ex-sovietic este format oricum din state independente, după destrămarea URSS, iar pretenția Moscovei ca acest spațiu să fie considerat sfera sa de influență încalcă legislația internațională; în plus, nu există vreun acord formal sau vreo înțelegere informală care să îi dea Federației Ruse vreun drept asupra acelui spațiu.

În ceea ce privește subminarea stabilității Republicii Moldova prin blocarea unei alianțe PSRM – PAS, într-adevăr cele două formațiuni au format pentru scurt timp o coaliție împotriva oligarhului Vlad Plahotniuc, dar la numai câteva luni de la preluarea guvernării PSRM a răsturnat PAS de la putere, atunci când guvernul Maia Sandu a decis să-și asume răspunderea pe numirea unui Procuror General indepedendent, după ce PSRM trucase numirile anterioare în funcțiile cheie, acolo unde au fost puși ex-consilierii lui Igor Dodon (Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Informații și Securitate, etc.)

Federația Rusă nu a transmis vreun semnal că este în mod real interesată de o reglementare a conflictului în Transnistria, cu o singură excepție – a sprijinit o variantă care ar permite federalizarea Republicii Moldova. Deși Rusia a fost parte a conflictului și încă are forțe pe teritoriul Republicii Moldova, pe care refuză să le retragă în ciuda angajamentelor proprii și a presiunilor comunității internaționale, caută să se poziționeze ca un mediator onest (honest broker) al conflictului. Moscova susține ferm însă regimul separatist nerecunoscut de comunitatea internațională, contribuind, de pildă, la plata pensiilor și furnizând gaz Transnistriei pe care, însă, i-l impută Republicii Moldova, a cărei datorie externă crește, în acest fel, substanțial. Mai mult, regiunea separatistă transnistreană este o platformă de contrabandă în regiune de care profită oameni de afaceri ruși apropiați Kremlinului (vezi Igor Ceaika, fiul fostului Procuror General al Rusiei).

În sfârșit, în ceea ce privește opoziția americană față de varianta unei alianțe PSRM/PAS, SUA a participat în format tripartit SUA-UE-Rusia la negocierile pentru debarcarea oligarhului Vlad Plahotniuc și a guvernului său pe 14 iunie 2019, care a fost urmată de venirea la putere a acelei coaliții „împotriva firii”.

SÂMBURE DE ADEVĂR: SUA s-a pronunțat constant în favoarea reformării Republicii Moldova și a orientării acesteia către democrațiile liberale cu economii de piață funcționale; o preferință pentru forțele politice care își asumă un astfel de model este, așadar, naturală.

CUI ÎI SERVEȘTE NARAȚIUNEA/SERVESC NARAȚIUNILE: Forțelor politice proruse din Republica Moldova, dar și retoricii anti-occidentale a Moscovei

REACȚII OFICIALE: Liderul Partidului Liberal, Dorin Chirtoacă, candidat la președintie, a condamnat declarațiile făcute de ministrul de Externe al Federației Ruse, Serghei Lavrov, cu privire la Moldova.

Chirtoacă a precizat că declarațiile lui Lavrov sunt jignitoare și contravin Constituției R. Moldova. 

Mădălin Necșuțu

12 oct.

„Transnistria vrea independența, dar ar putea accepta să fie parte dintr-o federație cu Moldova”

LEAD: Transnistria este un stat funcțional, apărut ca reacție la șovinism, care se poate susține singur și vrea să obțină de jure independența pe care o are de facto. Este posibilă, însă, și o soluție de compromis – federalizarea Republicii Moldova (e vorba de o mai veche propunere a Moscovei, care în acest fel și-ar menține pârghii serioase la Chișinău), iar cel care o poate face este Igor Dodon.

ȘTIRE / ȘTIRI: Transnistria broke away from the Soviet Socialist Republic of Moldavia during the collapse of the USSR. Crucially, the territory had never been united administratively with Bessarabia, as present-day Moldova was called, or what became Romania.

Twenty-nine years later, RTD travels to the Republic, still unrecognised by UN member states, to find out why its citizens haven’t given up on independence. Veterans recall the tragic events of the conflict that broke out between Moldova and Transnistria in 1992, a war between neighbours who were reluctant to fight but ended up supporting incompatible visions for the former Soviet Republic. Archive footage of a dead Russian general provides clues as to why Transnistrians still look to Russia as the best guarantor of their unique form of multiculturalism”

Seeking Recognition: Transnistria. The Pridnestrovian Moldavian Republic’s choice to defend its territory and multiculturalism

Transnistria s-a desprins de Republica Socialistă Sovietică Moldovenească în timpul prăbușirii URSS. În mod crucial, teritoriul nu fusese niciodată unită administrativ cu Basarabia, așa cum se numea Moldova actuală sau ceea avea să devină România.

Douăzeci și nouă de ani mai târziu, Russia Today călătorește în Republică [Transnistria], încă nerecunoscută de statele membre ONU, pentru a afla de ce cetățenii săi nu au renunțat la independență. Veteranii își amintesc evenimentele tragice ale conflictului care a izbucnit între Moldova și Transnistria în 1992, un război între vecinii care erau reticenți în a se lupta, dar au ajuns să susțină viziuni incompatibile pentru fosta Republică Sovietică. Imaginile de arhivă ale unui general rus mort oferă indicii despre motivul pentru care transnistrenii privesc în continuare Rusia ca cel mai bun garant al formei lor unice de multiculturalism.

SURSE: Russia Today
AFILIERE POLITICĂ: Kremlin
DATA APARIȚIEI:4 octombrie 2020, dar un teaser pentru acest material RT există pe YouTube încă de pe 19 august 2019.
PUBLIC ȚINTĂ:Audiența occidentală vorbitoare de limbă engleză
AMPLIFICARE: YouTube
CUI SERVEȘTE:Narațiunii rusești care susține regiunea separatistă transnistreană pentru a fi recunoscută în plan internațional și ca material de propagandă pentru electoratul prorus din R. Moldova.
NARAȚIUNE CHEIE:Transnistria este un stat funcțional, separat de Republica Moldova, care este gata să lupte cu orice mijloace pentru a-și obține independența.

NARAȚIUNE / NARAȚIUNI: Transnistria este o entitate de sine-stătătoare, care se poate susține singură, formată ca răspuns la șovinismul Republicii Moldova și al României; Transnistria ar putea opta pentru independență, dar o soluție de compromis o reprezintă federalizarea, un plan în care ar avea un statut egal cu cel al restului Republica Moldova; Igor Dodon este politicianul capabil să atingă acel compromis.

CONTEXT / ETOS LOCAL: Regiunea separatistă transnistreană este un teritoriu rupt din cadrul RSS Ucrainene de Moscova pentru a deveni cap de pod pentru avansarea revoluției bolșevice în România și Balcani, dar și pentru revendicarea teritoriului dintre Nistru și Prut, care făcuse parte, începând cu 1812, din Rusia țaristă. Odată cu ocuparea respectivului teritoriu de către URSS, a fost formată RSS Moldovenească prin alipirea Transnistriei. Moștenitoarea URSS, Rusia, și-a păstrat forțe armate în Transnistria în ciuda apelurilor comunității internaționale și a propriilor promisiuni că le va retrage; este o poziție avansată care menține Rusia pe Nistru și aproape de Balcani.

Chiar dacă nu a fost, în mod tradițional, un teritoriu aflat în componența unor formațiuni statele românești, regiunea transnistreană a ajuns să fie privită ca partea integrantă a Moldovei, mai ales că acolo există de secole o importantă comunitate românească. Războiul de la începutul anilor ’90 a adăugat și o traumă și ideea de sacrificiu, astfel încât este puțin plauzibil acum – sau cel puțin cât timp vor mai exista foști luptători ai acelui război sau refugiați – ca în dreapta Nistrului să fie acceptată varianta unei Transnistrii independente, complet separate de Republica Moldova. Pe de altă parte, pentru populația Republicii Moldova ar fi greu de acceptat și varianta unei entități comune în care Transnistria să aibă puteri egale cu Chișinăul și să poată avea un rol decisiv în politicile acestuia.

OBIECTIV: Prezentarea Transnistriei ca entitate aparte de Republica Moldova publicului occidental în speranța atragerii simpatiei față de ceea ce ei numesc poporul multietnic transnistrean, ce merită susținut pe acest drum al independenței față de un centru șovin, xenofob, cu altă agendă politică față de interesele cetățenilor din regiune. Legitimarea Transnistriei, ca entitate cu un statut egal cu cel al restului teritoriului Republicii Moldova poate servi și obiectivului Moscovei de a forma o republică federală, cu doi parteneri egali, ceea ce i-ar putea permite să dețină o pârghie de control, prin Tiraspol, asupra Republicii Moldova ca întreg.

DE CE SUNT FALSE NARAȚIUNILE: Autorii documentarului prezintă unilateral versiunea Tiraspolului/Moscovei asupra realităților societale din regiunea separatistă.

De asemenea, foarte important, autorii mint prin omisiune asupra mai multor aspecte factuale, sau distorsionează evenimente și realități folosind tehnica manipulatorie a jumătăților de măsură.

  1. În debutul documentarului se menționează că faptul că Transnistria a luptat pentru independența sa în 1992 din cauza posibilității unirii Republicii Moldova cu România În realitate, România este primul stat care recunoște independența Republicii Moldova chiar în data proclamării independenței față de URSS la 27 august 1991. Mai mult, ciocinirile armate au început încă din septembrie 1990, atunci când Transnistria își autoproclamă indepedența și începe să atace prin acțiuni de gherilă posturi polițienești din orașul Dubăsari controlate de autoritățile de la Chișinău. Această parte este prezentată tendențios și unilateral prin inducerea justeții acestor acțiuni.
  1. Autorii documentarul prezintă distorsionat și unilateral cauzele care au condus la izbucnirea Războiului de pe Nistru din 1992. „Casus belli” ar fi că transnistrenii nu voiau să vorbească limba română în scenariul unirii cu România și că aceasta era, în fapt, o regiune exclusivă a vorbitorilor de rusă. În schimb, recensămintele din 1989 arată că moldovenii reprezentau circa 40%, în timp ce ucrainenii erau 28%, iar rușii 25%. Mai mult, motivul real era statutul limbii ruse, care era dominantă, deși era o limbă minoritară. În contextul mișcărilor de emancipare naționlă de la finele anilor ‘80 și începutul anilor ‘90, limba română a majorității a devenit prima oficială la 31 august 1990, iar pe 2 septembrie 1990, transnistrenii își declară independența. În subsidiar, chestiunea limbii oficiale era una ce ținea de statutul cetățenilor. Dacă în perioada sovietică, funcțiile înalte la Chișinău și în raioane erau ocupate de etnici ruși, acum urma ca situația să se inverseze și cetățenii R. Moldova să ocupe și ei, în funcție de calificare și meritocrație (aparte de originea etnică), poziții înalte în stat și în conducerea administrativ-economică.
  1. Combatanții de pe Nistru sunt prezentați unilateral ca „apărători” ai unor valori și principii și se glorifică scopul conflictului în favoarea acestora. Autorii documentarului prezintă unilateral luptătorii dintr-o singură tabără ca pe niște eroi care se opuneau „naționalismului moldovenesc”. Sunt transmise imagini din București, inducându-se subliminal ideea că România era în spatele acestor mișcări de emancipare națională la Chișinău.
  1. Moldova pentru moldoveni. Materialul RT prezintă Republica Moldova ca pe un stat șovin și xenofob care nu își dorea o construcție multietnică. În fapt, este vorba despre dorința moldovenilor de a se simți liberi în propriul stat creat după dezlipirea de URSS, un stat în care ar fi fost șanse egale pentru toți cetățenii.
  1. Transnistria ca țară independentă cu propriul sistem educațional. Transnistria este prezentantă ca un stat capabil să se autosusțină financiar și organizatoric. În fapt, Transnsitria este cea mai săracă zonă din Europa și este întreținută de Rusia fie prin subvenționarea parțială a pensiilor, salariilor și altor indemnizații, fie prin acordarea de gaze fără a percepe banii (dar sumele sunt trecute ca datorie a Republicii Maldova; factura a ajuns, astfel, la aproape șapte miliarde de dolari americani). Mai mult, electricitatea produsă la centrala de la Cuciurgan cu gaz rusesc gratuit este vândută apoi Chișinăului, iar localnicilor li se dau reduceri  considerabile la plata energiei electrice. În altă ordine de idei, diplomele din Transnistria nu sunt recunoscute în Uniunea Europeană de niciun stat.
  1. Cifra exporturilor: 37% UE; 30% Moldova, 20% Ucraina, 11% Rusia. Autorii nu menționează nimic despre faptul că Uniunea Europeană, în funte cu România, conform statisticilor oficiale, sunt din 2015 primii parteneri comerciali ai regiunii transnistrene și practic o țin în viață din acest punct de vedere. Mai mult, cifrele nu sunt actualizate și sunt și micșorate în dreptul UE și mărite în dreptul Rusiei. Potrivit datelor Ministerul Economiei de Tiraspol, în prima jumătate a anului 2020, Republica Moldova a fost destinația principală a exporturilor cu 41% din cota de piață și o valoare de 119,4 milioane de dolari SUA (în creștere cu 10,3% față de perioada similară din 2019). Pe locul doi s-a clasat România cu 16,1% (46 de milioane de dolari SUA) cu 1,7% în creștere față de 2019. Urmează Ucraina cu 12,5% din exporturi (35,6 milioane de dolari) în descreștere cu 46,8%. Abia pe locul al patrulea se regăsește Rusia cu 10,8% din exporturi (30,7 milioane de dolari) în scădere cu 9,8%. România, alături de Polonia, Italia și Germania, înghit 80-90% din totalul exporturilor transnistrene în UE. O altă transformare interesantă este că, începând cu anul 2015, România a preluat ștafeta de la Rusia în materie de primă destinație a exporturilor transnistrene.
  1. Hidrocentrala de la Dubăsari îi apără pe moldoveni de inundații. Adevăr parțial, deoarece transnistrenii folosesc această centrală pentru a controla volumul de apă al Nistrului. În timpul pandemiei de COVID-19 și a restricțiilor de circulație impuse unilateral de Tiraspol, pentru a forța mâna Chișinăului, regimul separatist a reținut mai mult volum de apă din Nistru în baraj, astfel că nivelul apei a scăzut și a făcut imposibilă deplasarea bacului de la Molovata Nouă, ce asigură trecerea de pe o parte a Nistrului a vehiculelor și persoanelor. Astfel, câteva zeci de mii de oameni, cetățeni ai R. Moldova, aflați cu tot cu satele lor sub jurisdicția Chișinăului, nu au mai putut trece pe malul drept. Aceștia au fost în imposibilitatea de a se aproviziona cu alimentate și de a avea acces la servicii medicale, în contextul în care Tiraspolul a declarat izolare și carantină și a stopat accesul terestru pe poduri în regiune.
  1. Transnistrenii nu au încredere în moldoveni, nici măcar etnicii moldoveni din Transnistria. În Transnistria se trăiește mai bine ca în Moldova și sunt locuri de muncă. Documentarul induce ideea că moldovenii nu sunt oameni de încredere și reia tezele sovietice despre Transnistria ca un fel de „El Dorado”, acolo unde se trăiește mai bine. Realitatea economică din regiunea separatistă însă contrazice aceste teze ca venituri per capita.
  1. Federalizarea ca soluție de compromis. Autorii prezintă ca o posibilă soluție de rezolvare a conflictului federalizarea, un plan urmărit de Moscova petru a tăia orice pretenție a R. Moldova de a merge pe un drum european, prin „transnistrizarea” R. Moldova, odată cu infuzia de decizie a Tiraspolui asupra Chișinăului, în condițiile unui relativ echilibru în opțiunile cetățenilor moldoveni Est-Vest. De asemenea, Igor Dodon este prezentat ca un politician care ar putea găsi această cale a compromisului. Este prezentat punctul de vedere al liderului de la Tiraspol, Vadim Kransnoselsky, care spune că, dacă vrea să se integreze în UE, Republica Moldova trebuie să-și controleze granițele și teritoriul, ceea ce îi este imposibil.
  1. „Stat” multietnic: 72 de naționalități trăiesc pe teritoriul regiunii transnistrene. Transnistria este prezentată ca un „stat multietnic” în care trăiesc 72 de naționalități, dar în fapt numărul acestora nu depășeste 35. Afară de moldoveni, ucraineni și ruși, restul etniciilor sunt 1%. De menționat este că pe tot parcursul documentarului se face referire exclusiv la „limba moldovenească”.
  1. Eliberatorii ruși și intervenția salvatoare a Armatei a -14. Necesitatea stringentă a rămânerii trupelor rusești în Transnistria pentru asigurarea păcii. Documentarul concluzionează că intervenția Armatei a 14-a de partea separatiștilor în Războiul de pe Nistru din 1992 a fost una necesară pentru a opri „un măcel” pe care trupele moldovene îl făceau în mod premeditat. Ilie Ilașcu este prezentat ca criminal de război care este privit ca un erou la Chișinău și București și care a fost eliberat doar la presiunile Vestului. În schimb, comandatul Armatei a 14-a a URSS, Alexandr Lebed, este prezentat ca un erou care i-a salvat pe transnistreni și a adus dreptate. Pentru efect emoțional maxim sunt arătate mame cu copii care fug din calea războiului, în timp ce moldovenii bombardau necontenit Tighina (Bender). Este citat Lebed care spune că, în cazul în care luptele nu se vor opri, „va lua micul dejun la Tiraspol, prânzul la Chișinău și cina la București”. Teza eliberatorului rus datează încă din perioada interbelică și a celui de-Al Doilea Război Mondial pe teritoriul Basarabiei.

SÂMBURE DE ADEVĂR: Dorința de independență a Tiraspolui și alipire la Federația Rusă.

CUI ÎI SERVESC NARAȚIUNILE: Tiraspolului, Moscovei și în general mișcării de lobby pe care Rusia o face în cancelariile occidentale pentru recunoașterea independenței Transnistriei (uneori ca monedă de schimb pentru alte dosare).

De menționat este că, la nivel oficial și verbal, Rusia recunoaște integritatea teritorială a R. Moldova și este parte a formatului 5+2 de negociere a dosarului transnistrean. Deși realizat în 2019, RT a ales să difuzeze documentarul acum, în plină campanie electorală pentru prezidențiale la Chișinău, pentru a adânci și mai tare falia din societatea din R. Moldova pe astfel de subiecte și de resuscita electoratul prorus.

REACȚII OFICIALE: Nu există până în prezent.

Mădălin Necșuțu

24 feb.

„Scenariul transnistrean”, tras la indigo pentru Ucraina

„Scenariul transnistrean” riscă să fie aplicat cu succes de Federația Rusă și în cazul părții de est a Ucrainei, acolo unde un armistițiu fragil semnat recent la Minsk este momentan în vigoare.

2015_03_03_dsc01977_rsz_crp (1)

Aceasta a fost poate cea mai puternică concluzie a dezbaterii de luni seară, de la Muzeul Țăranului Român, ce a urmat după vizionarea filmului `Masacrul Inocenților`, al regizorului basarabean Victor Bucătaru. Evenimentul a fost organizat de Alianța Internațională a Jurnaliștilor România (AIJR), în parteneriat cu Institutul `Fratii Golescu` și Acțiunea 2012. Difuzarea filmului a avut ca scop comemorarea a 23 de ani de la războiul de pe Nistru, atunci când și-au pierdut viața câteva sute de oameni și alte câteva mii au fost răniți, foarte multe fiind chiar din rândul civililor. „Filmul nu este o analiză politică, filmul acesta este despre acești inocenți care nu erau echipați corespunzător pentru luptă. Aveau un automat (pușcă automată – n.r.) la 2-3 oameni și erau costumați în echipament de zidari. Filmul este pentru ei și pentru copii lor”, a declarat Sorin Bucătaru, fiul regizorului Victor Bucătaru (decedat în august 2013 – n.r.). El a mai spus că dorința tatălui său a fost să lasă o mărturie despre condițiile grele în care basarabenii și-au apărat pământul, în special trupele de voluntari despre care nici măcar Chișinăul nu știa foarte multe despre existența lor. Sorin Bucătaru a declarat că a avut probleme în a rula acest film la Chișinău, unde autoritățile și în 2013 au dat dovadă de instituirea unui fel de embargo în difuzarea unor astfel de imagini despre memoria celor care au luptat atunci. „Trăim o mare dezamăgire fața de cu ce ne-am ales, și noi și băieții pe care îi veți vedea în film”, a mai spus Sorin Bucătaru.

Generalul Ion Coștaș, fost ministrul de Interne și al Apărării în perioada 1990-1992, a declarat cu această ocazie că atunci când a ajuns la Ministerul de Interne, acolo un existau decât pistoale în dotarea poliției. De armată nici nu putea și vorba, efectivele fiind extrem de puține, neinstruite și prost echipate. „La Ministerul de Interne era doar pistoale și am adus șase camioane de puști Kalașnicov”, a declarat generalul Costaș. El a mai spus că și Armata a 14-a, condusă atunci de generalul Aleksandr Lebedev, s-a implicat în lupte, deoarece Lebedev considera că regiunea transnistreană este „Uniunea Sovietică”. El a mai povestit și episod capturării lui Igoe Smirnov și aducerea sa în beciul Ministerului de Interne de la Chișinău, de acolo de unde a fost eliberat la insistențele Moscovei și slăbiciunea politicienilor de atunci de la Chișinău, sub promisiunea ca acesta să nu se implice în politică ulterior. La nici două luni distanță, Smirnov avea să devină liderul auto-proclamat al regiunii pe care avea să o conducă preț de două decenii. El a mai explicat că ceea ce se întâmplă acum în estul Ucrainei urmează pașii unui scenariu clasic al Moscovei care ar pregăti ideologic terenul pentru destrămarea Ucrainei, pentru ca mai apoi să lucreze prin serviciile sale speciale pentru destabilizarea politică a guvernului de la Kiev. „Liderii de la Kremlin mint de crapă pietrele”, a declarat acesta.

La rândul său, fostul premier al Republicii Moldova din acea perioadă, Mircea Druc, a declarat că în ciuda pierderii războiului trasnistrean și crearea unui aparat de conducere în regiunea de peste Nistru, Chișinău este învingătorul imagologic. „Noi suntem câștigătorii războiului de pe Nistru. Miza a fost atunci păstrarea URSS, păstrarea unei reminescențe a „statului sovietic de aur”. Acestea au dispărut ulterior, deoarece se dorea crearea statului Rusia-Ucraina-Belarus”, a declarat Druc. El a mai spus că Federația Rusă va suporta, în viitor apropiat, o nouă undă seismică care va duce la o nouă dezmembrare a ei. La dezbaterea de luni seară, generalul în rezervă Mircea Chelaru, fost șef al Statului Major General, a declarat că, în ciuda lipsei de echipament militar, cei care au luptat de partea Chișinăului în acel război au avut reacția unui popor demn, în special voluntarii care au mers pe front.